E ca şi când ai mână pe o bucată de glaspapir şi nu vezi că l-ai pus pe dos. Dezmierzi lemnul şi îţi jupui pielea degetelor. Aşa e când scrii în o limbă străină
Nu e aşa uşor ca în povestea asta în care Hristos zice unui orb : „Deschide ochii si vezi!”, şi nevăzătorul deschide ochii spre lume. Sau în această alta de acolo cu gagiui nu ştiu ce „aposteriori” şi limbile de foci, care cad din ceruri, şi toti incep să vorbesc prea bine prea multe limbe străine (Asta niciodată n-am crezut).
Aşa e.
E lent, e lung, spui ca o gâscă nebună care are înca în gât pompa de îndopare şi incerce să zice nu ştiu ce, şi îţi priveşte cu ochi debil al său.
Aşa e şi nici un câine n-ar avea răbdarea să te asculte fară să plângă la lună.
Aşa e şi acest lucru e tentativa mea să mă exprim mai bine în limba romănă.
Postări
